Târgu
Secuiesc este o aşezare veche. Teritoriul ei a fost locuit încă din
epoca romană, fiind descoperirile arheologice din 1852
cu ocazia constructiei de drumuri (pocale din aur, arme, urne
funerare). Aşezarea romană
a fost distrusă în timpul marilor migraţiuni. După aşezarea
maghiarilor, vechiul sistem de drumuri capătă viată,
iar la intersectia lor ia nastere o nouă asezare. La începutul
evului mediu clădirile erau construite din lemn, fapt atestat
prin documente, oraşul fiind denumit oraş de scândură (Asseculi
oppidum). Importanţa aşezământului este demonstrată de
faptul că se menţionează
şi în documente ca fiind oraş.
În anul 1472 domnitorul
maghiar Sigmund ridică oraşul la rang de oraş roial sub
numele de Thoryawasara, îl înzestrează
cu dreptul de a organiza târguri săptămânale. Aceasta
demonstrează fără echivoc existenţa industriei
şi a comerţului. În documentul editat de domnitorul maghiar Sigmund
János din 1562 la Sighisoara, orasul este mentionat deja sub numele
de astăzi, Târgu Secuiesc ( Kyzdy Wasahel ) .
În opinia lui Orbán
Balázs, Târgu Secuiesc a devenit cel mai mare oras din regiune,
al doilea ca mărime după
Târgu Mures şi cel mai bogat după Braşov, din Transilvania
.
Oraşul s-a dezvoltat
neîncetat până în secolul al XIX-lea. În anul 1834 un incendiu
de proportii a distrus orasul, printre putinele clădiri
care nu au căzut pradă flăcărilor se
numără
si clădirea în care se află sediul S.C. Perla Neagră SRL
.
În timpul revolutiei
din 1848-1849 Târgu Secuiesc capătă
din nou un rol important. Aici Gábor Áron, eroul nostru national,
toarnă faimoasele tunuri, graţie industriei manufacturiere
avansate a orasului. Din păcate, trupele austriece şi ruse
au ocupat oraşul şi i-au pradat fabricile .
Cu toate acestea, sfârşitul
secolului al XIX-lea găseşte oraşul cu numeroase fabrici,
industria mobilei fiind chiar renumită. În ciuda faptului
că oraşul era ocolit de calea ferată, au luat fiintă
noi fabrici bazate pe manufactura traditională. După tratatul
de pace de la Trianon ( 1921 ), oraşul a fost atasat de România,
iar în timpul celui de-al doilea război mondial, a mai apartinut
pentru o scurtă perioadă de timp Ungariei, după care
a fost reataşat din nou României .
Centrul rectangular
al orasului, unde se tineau târguri, indică importanţa aşezării
prin mărimea lui. Este de remarcat unicitatea în tehnica
arhitecturală a oraşului prin sistemul de curţi. Acestea,
pornesc din porţile caselor de pe centru şi sunt de fapt, strădute
independente pe care sunt înşirate numeroase case de locuit.
Vizitati:
|
